- repróş
- s. n. (sil. -proş), pl. repróşuri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
reproş — REPRÓŞ, reproşuri, s.n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REPRÓŞ s. 1. imputare, imputaţie, învinuire, vină, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină,… … Dicționar Român
reprehensiune — REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s.f. Mustrare, reproş; (reproş) blam. [pr.: si u ] – Din fr. répréhension, lat. reprehensio, onis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REPREHENSIÚNE s. v. blam, blamare, con damnare, dezaprobare,… … Dicționar Român
imputare — IMPUTÁRE, imputări, s.f. Acţiunea de a (se) imputa şi rezultatul ei; reproş, mustrare, învinuire. ♦ (concr.) Măsură prin care se dispune reţinerea din câştigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta… … Dicționar Român
apostrofă — APOSTRÓFĂ1, apostrofe, s.f. 1. Imputare, mustrare adresată cuiva (pe un ton violent). 2. Figură retorică sau de stil prin care oratorul sau scriitorul, întrerupându şi brusc cursul expunerii, se adresează direct unei persoane sau unui lucru… … Dicționar Român
bănat — BĂNÁT, (3) bănaturi, s.n. (reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristeţe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ♢ expr. A nu i fi cuiva cu bănat= (ca formulă de politeţe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva … Dicționar Român
imputaţie — IMPUTÁŢIE, imputaţii, s.f. Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovăţire; măsură prin care se dispune reţinerea din câştigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituţiei sau întreprinderii unde… … Dicționar Român
observaţie — OBSERVÁŢIE, observaţii, s.f. 1. Procedeu al cunoaşterii ştiinţifice care constă în contemplarea metodică şi intenţionată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu. ♦ Supraveghere, urmărire; spec. supraveghere… … Dicționar Român
e — E1 s.m. invar. A şaptea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită (2)). Trimis de gall, 06.04.2009. Sursa: DEX 98 E2 interj. Exclamaţie care exprimă diferite stări sufleteşti: a)… … Dicționar Român
reproşa — REPROŞÁ, reproşez, vb. I. tranz. A mustra, a învinui, a( şi) face reproşuri, a( şi) imputa. – Din fr. reprocher. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REPROŞÁ vb. 1. a imputa, (prin Mold.) a( i) bănui, (înv.) a prihăni. (A reproşa… … Dicționar Român
repro — noun (plural repros) Etymology: short for reproduction Date: 1946 1. a clear sharp proof made especially from a letterpress printing surface to serve as photographic copy for a printing plate 2. reproduction 2 … New Collegiate Dictionary